crânguleț

română

Etimologie

Din crâng + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /krɨn.gu'leʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
crânguleț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ crânguleț crângulețe
Articulat crângulețul crângulețele
Genitiv-Dativ crângulețului crângulețelor
Vocativ crângulețule crângulețelor
  1. diminutiv al lui crâng; crângușor.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.