ranfluare

română

Etimologie

Din verbul a ranflua (după franceză renflouage).

Pronunție

  • AFI: /ran.flu'a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
ranfluare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ranfluare ranfluări
Articulat ranfluarea ranfluările
Genitiv-Dativ ranfluării ranfluărilor
Vocativ ' '
  1. operație de readucere la suprafață și de punere în stare de plutire a unei nave scufundate.

Antonime

Cuvinte derivate

  • ranflua
  • ranfluat

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.