bigă
română
Etimologie
Din franceză bigue < latină bigus, biga.
Pronunție
- AFI: /'bi.gə/
Substantiv
| Declinarea substantivului bigă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bigă | bigi |
| Articulat | biga | bigile |
| Genitiv-Dativ | bigii | bigilor |
| Vocativ | ' | ' |
- aparat format din două sau trei brațe de sprijin unite printr-o bară prevăzută de scripeți, cu ajutorul căreia se încarcă sau se descarcă mărfurile în porturi.
Sinonime
Cuvinte apropiate
cuvinte corelate
Traduceri
Etimologie
Din latină bīgā.
Substantiv
| Declinarea substantivului bigă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bigă | bige |
| Articulat | biga | bigele |
| Genitiv-Dativ | bigei | bigelor |
| Vocativ | ' | ' |
Sinonime
- car de luptă
Traduceri
car roman cu două roți
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.