ruf

română

Etimologie

Din franceză rouf.

Pronunție

  • AFI: /ruf/


Substantiv


Declinarea substantivului
ruf
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ruf rufuri
Articulat ruful rufurile
Genitiv-Dativ rufului rufurilor
Vocativ rufule rufurilor
  1. construcție deasupra punții superioare a unei nave, extinsă numai pe o porțiune a ei, în care sunt amenajate, de obicei, locuințele echipajului.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.