ronțăi
română
Etimologie
Din ronț + sufixul -ăi.
Pronunție
- AFI: /ron.ʦə'i/
Verb
| Conjugarea verbului ronțăi | |
| Infinitiv | a ronțăi |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
ronțăi |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să ronțăie |
| Participiu | ronțăit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a mânca sfărâmând între dinți puțin câte puțin dintr-un aliment tare, crocant, producând un zgomot caracteristic.
- (v.tranz.) a roade cu dinții un obiect.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.