ronțăit
română
Etimologie
Din a ronțăi.
Pronunție
- AFI: /ron.ʦəˈit/
Substantiv
| Declinarea substantivului ronțăit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ronțăit | ronțăite |
| Articulat | ronțăitul | ronțăitele |
| Genitiv-Dativ | ronțăitului | ronțăitelor |
| Vocativ | ronțăitule | ronțăitelor |
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.