particularitate
română
Etimologie
Din franceză particularité.
Pronunție
- AFI: /par.ti.ku.la.ri'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului particularitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | particularitate | particularități |
| Articulat | particularitatea | particularitățile |
| Genitiv-Dativ | particularității | particularităților |
| Vocativ | ' | ' |
- caracter particular; notă distinctivă; calitate; proprietate; caracter.
- circumstanță particulară.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.