externă

română

Etimologie

Din extern.

Pronunție

  • AFI: /eks'ter.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
externă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ externă externe
Articulat externa externele
Genitiv-Dativ externei externelor
Vocativ externo externelor
  1. elevă, ucenică care locuiește și ia masa în afara școlii sau a locului unde învață meseria.
  2. studentă în medicină care, în urma unui examen, este admisă să facă practică în spital.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.