alură

română

Etimologie

Din franceză allure.

Pronunție

  • AFI: /aˈlu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
alură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ alură aluri
Articulat alura alurile
Genitiv-Dativ alurii alurilor
Vocativ aluro alurilor
  1. fel de a se mișca; mers, umblet; (rar) înfățișare.
  2. mod de deplasare a unui animal.
  3. ritm în care se desfășoară o acțiune individuală sau colectivă în întrecerile sportive.
  4. mod în care se desfășoară un eveniment, o întâmplare etc.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.