cocher

română

Etimologie

Din engleză (wood)cocker, franceză cocker.

Pronunție

  • AFI: /ˈko.ker/


Substantiv


Declinarea substantivului
cocher
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cocher cocheri
Articulat cocherul cocherii
Genitiv-Dativ cocherului cocherilor
Vocativ cocherule cocherilor
  1. rasă de câini de vânătoare cu părul lung și cu urechile mari, lăsate în jos; câine care face parte din această rasă.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.