vânătoare

română

Etimologie

Din latină venatoria.

Pronunție

  • AFI: /vɨ.nə'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
vânătoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vânătoare vânători
Articulat vânătoarea vânătorile
Genitiv-Dativ vânătorii vânătorilor
Vocativ vânătoare vânătorilor
  1. acțiunea de a vâna și rezultatul ei; vânat.
  2. (fig.) urmărire (polițienească) a unui om, pentru prinderea lui.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.