chien
| Vezi și : Chien, chiên, chiến, chiền, chiện |
franceză
(français)
Etimologie
Din latină canis.
Pronunție
- AFI: /ʃjɛ̃/
Substantiv
chien m., chiens pl.
Sinonime
- 1: (pejor.) cabot, clébard; (fam.) chienchien, clebs, molosse, pitou, toutou
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
cuvinte compuse
|
|
Locuțiuni
- chien qui aboie ne mord pas
- en chien
- entre chien et loup
- querelle de chien
- rompre les chiens
- temps à ne pas mettre un chien dehors
- temps de chien
- traiter comme un chien
Cuvinte apropiate
Expresii
expresii
|
|
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.