chiot
română
Etimologie
Din chiu.
Pronunție
- AFI: /'ki.ot/
Substantiv
| Declinarea substantivului chiot | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | chiot | chiote |
| Articulat | chiotul | chiotele |
| Genitiv-Dativ | chiotului | chiotelor |
| Vocativ | chiotule | chiotelor |
- strigăt puternic, răsunător, prelung (care exprimă bucurie, izbândă etc., care servește ca chemare, ca îndemn etc.).
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.