chită

română

Etimologie

Din sârbocroată kita, ucraineană кyта (kyta).

Pronunție

  • AFI: /'ki.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
chită
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ chită chite
Articulat chita chitele
Genitiv-Dativ chitei chitelor
Vocativ chită chitelor
  1. (reg.) mănunchi de flori, de frunze etc.
  2. mănunchi format din douăsprezece fuioare de in sau de cânepă.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.