fuior

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /fu'jor/


Substantiv


Declinarea substantivului
fuior
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fuior fuioare
Articulat fuiorul fuioarele
Genitiv-Dativ fuiorului fuioarelor
Vocativ fuiorule fuioarelor
  1. mănunchi de cânepă, de in, melițat și periat, gata de tors; (p.ext.) mănunchi de borangic sau de lână.
  2. pânză de cânepă sau de in.

Cuvinte derivate

Expresii

  • (pop.) A-și lua ale trei fuioare = a pleca; a-și lua catrafusele
  • A ține fuior cu cineva = a nu se lăsa intimidat de cineva


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.