cânepă
română
Etimologie
Din latină *canapa, forma vulgară de la clasicul cannabis (Diez, I, 107; Pușcariu 368; Candrea-Dens., 346; REW 1599; Philippide, II, 635; Graur, Rom., LVI, 106; Rosetti, I, 57; DAR).
Forma vulgară se confirmă prin italiană canapa; confer și franceză chanvre, spaniolă cáñamo, portugheză cânhamo, albaneză kërp.
Pronunție
- AFI: /kɨ'ne.pə/
Substantiv
| Declinarea substantivului cânepă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cânepă | cânepe |
| Articulat | cânepa | cânepele |
| Genitiv-Dativ | cânepei | cânepelor |
| Vocativ | cânepă | cânepelor |
- (bot.) (Cannabis sativa) plantă textilă cu tulpina înaltă și dreaptă și cu frunze alterne dințate pe margini, cu flori mici, verzui, cultivată pentru fibrele care se scot din tulpină și pentru uleiul care se extrage din semințe.
- (text.) fibre textile extrase din tulpina de cânepă.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
- canabinacee
- canabină
- canabis
Vezi și
Traduceri
plantă
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.