cânepioară
română
Etimologie
Din cânepă + sufixul -ioară.
Pronunție
- AFI: /kɨ.neˈpjo̯a.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului cânepioară | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cânepioară | cânepioare |
| Articulat | cânepioara | cânepioarele |
| Genitiv-Dativ | cânepioarei | cânepioarelor |
| Vocativ | cânepioară | cânepioarelor |
- diminutiv al lui cânepă.
- (bot.) (Eupatorium cannabinum) plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze lobate și cu flori roșietice; cânepa-codrului.
Sinonime
- 2: (bot.) (reg.) dumbravnic, cânepa-codrului
Cuvinte apropiate
Traduceri
plantă; floare
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.