mănunchi

română

Din latină manuclus.

Declinarea substantivului mănunchi
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mănunchi	mănunchiuri
Articulat	mănunchiul	mănunchiurile
Genitiv-Dativ	mănunchiului	mănunchiurilor
Vocativ	mănunchiule	mănunchiurilor

cantitate de fire de grâu, de iarbă etc. care poate fi cuprinsă cu mâna; mână, mănușă.
(de obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de”) buchet de flori.
legătură de mai multe obiecte de același fel, strânse laolaltă.
mâner (la unele arme), coadă, plăsea.

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.