înmănunchea

română

Etimologie

Din în- + mănunchi.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.mə.nunˈke̯a/


Verb


Conjugarea verbului
înmănunchea
Infinitiv a înmănunchea
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 înmănunchez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să înmănuncheze
Participiu înmănuncheat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a strânge, a lega în mănunchi.
  2. (v.refl.) (fig.) a se aduna la un loc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.