buchet
română
Etimologie
Din franceză bouquet.
Pronunție
- AFI: /bu'ket/
Substantiv
| Declinarea substantivului buchet | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | buchet | buchete |
| Articulat | buchetul | buchetele |
| Genitiv-Dativ | buchetului | buchetelor |
| Vocativ | buchetule | buchetelor |
- mănunchi de flori aranjate (și legate) împreună.
- Un buchet de margarete.
- (p.gener.) grup de obiecte de același fel puse împreună; grup de compuneri (literare, muzicale) publicate sau executate laolaltă.
- (spec.) aromă de vin.
- (bot.) (Geranium pusillum) mică plantă erbacee cu flori violet-deschis sau albastre-purpurii.
Sinonime
Cuvinte derivate
- buchetare
- buchețel
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
mănunchi, legătură de flori
|
|
aromă specifică a unor vinuri vechi, selecționate
|
plantă; floare (Geranium pusillum)
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.