mănușă

română

Din mână + sufixul -ușă.

Declinarea substantivului mănușă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mănușă	mănuși
Articulat	mănușa	mănușile
Genitiv-Dativ	mănușii	mănușilor
Vocativ	mănușă	mănușilor

obiect de îmbrăcăminte confecționat din lână, tricot, piele, cauciuc etc., care acoperă mâinile, protejându-le.
(pop.) mănunchi.
(reg.; și ca termen tehnic în arheologie) toartă (la oale, vase, căni).
(p.gener.) parte a unui obiect care servește pentru a prinde, a apuca, a strânge.

A umbla (sau a se purta) cu mănuși (cu cineva) = a avea o purtare plină de menajamente, de politețe, de îngăduință (față de cineva)
A arunca (cuiva) mănușa = a provoca (pe cineva) la duel; p.gener. a provoca (pe cineva)
A ridica mănușa = a primi provocarea (cuiva) la duel; p.gener. a primi provocarea (cuiva)

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.