cană

Vezi și : cana, Cana, caña

română

Etimologie

Din franceză canne.

Pronunție

  • AFI: /'ka.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cană
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cană cane
Articulat cana canele
Genitiv-Dativ canei canelor
Vocativ cană canelor
  1. (bot.) belșiță.

Sinonime

Vezi și


Traduceri

Etimologie

Se consideră în general reprezentant al germană Kanne, prin intermediul slav (bulgară кана (kana), Cihac, II, 39) sau al latină canna (Meyer, Neugr. St., III, 26), confer franceză cannette, normandă canne („urcior”).

Apare și în neogreacă ϰάννα (kánna), de unde provine macedoromână. În română nu pare probabilă derivarea directă din latină, fiind vorba de un cuvânt de origine germanică, și posibil târzie.

Lohovary 320 îl explică prin pre-indoeuropeană.

Substantiv


Declinarea substantivului
cană
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cană căni
Articulat cana cănile
Genitiv-Dativ cănii cănilor
Vocativ cană cănilor
  1. vas cu toartă care servește la băut sau la scos lichide dintr-un vas mai mare.
    O cană de apă.
  2. (p.ext.) conținutul unui astfel de vas.
  3. vas de formă cilindrică în care se depune banda de bumbac, de in sau de cânepă, la cardele și laminoarele din filaturi.

Sinonime

  • 1-2: (reg.) canceu, (Transilv. și Ban.) cănată, (Ban., Transilv. și Olt.) șol, (prin Transilv.) șolnă

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.