cănățuie
română
Etimologie
Din căniță + sufixul -uie.
Pronunție
- AFI: /kə.nə'ʦu.je/
Substantiv
| Declinarea substantivului cănățuie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cănățuie | cănățui |
| Articulat | cănățuia | cănățuile |
| Genitiv-Dativ | cănățuii | cănățuilor |
| Vocativ | cănățuie | cănățuilor |
- (rar) căniță.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.