căniță

română

Etimologie

Din cană + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /kə'ni.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
căniță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ căniță cănițe
Articulat cănița cănițele
Genitiv-Dativ căniței cănițelor
Vocativ căniță cănițelor
  1. diminutiv al lui cană.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.