cătină

Vezi și : catina, cățină

română

Etimologie

Din latină catănum („plantă asemănătoare cu drobul”), cuvânt documentat în Spania în secolul VI (Coromonas, I, 570).

A tonic s-a alterat probabil sub influența lui catena, confer macedoromână cătiră („șira spinării”).

În orice caz, nu este probabilă derivarea propusă de DAR, din latină catena, și cu atât mai puțin originea anterioară indoeuropeană, cum presupune Lahovary 322.

Pronunție

  • AFI: /kə'ti.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cătină
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cătină cătini
Articulat cătina cătinile
Genitiv-Dativ cătinii cătinilor
Vocativ cătină cătinilor
  1. (bot.) numele a două specii de arbuști spinoși:
    1. (Tamarix ramosissima) cătină roșie, cu frunze mici în formă de solzi, cu flori roz sau albe și cu fructe roșii, cultivat ca gard viu; tamariscă.
    2. (Hippophaë rhamnoides) cătină albă, cu frunze înguste, lanceolate, argintii, cu flori mici cafenii și cu fructe galbene-portocalii.

Sinonime

  • Tamarix ramosissima: (bot.) cătină roșie, tamariscă
  • Hippophaë rhamnoides: (bot.) cătină albă

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

  • cătină de garduri


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.