boccale

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină târzie baucalis < greacă antică βαύκαλις‎ (baúkalis).

Pronunție

  • AFI: /bokˈkale/


Substantiv

boccale m., boccali pl.

  1. cană, pocal, cană cu capac (de bere)
    Il boccale che sto usando l'ho comprato in Germania.
  2. (p.restr.) conținutul unui astfel de vas
  3. (spec.) urcior, carafă
  4. (înv.) veche unitate de măsură pentru volum
  5. (reg., în Italia de nord) urinal

Sinonime

  • 1: brocca, boccia, vaso
  • 5: orinale

Cuvinte derivate

  • boccalaccio
  • boccaletto
  • boccalino
  • boccalone
  • boccaluccio


Variante

Etimologie

Inevitabil din latină bucca („gură”).

Adjectiv


Declinarea adjectivului
boccale
Singular Plural
Masculin boccale boccali
Feminin boccale boccali
  1. (anat.) bucal, oral

Sinonime

  • (anat.) orale

Cuvinte apropiate

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.