carafă

română

Variante

Etimologie

Din neogreacă καραφα (karáfa), franceză carafe, italiană caraffa.

Pronunție

  • AFI: /ka'ra.fə/


Substantiv


Declinarea substantivului
carafă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ carafă carafe
Articulat carafa carafele
Genitiv-Dativ carafei carafelor
Vocativ carafă carafelor
  1. sticlă cu gâtul lung și cu partea de jos bombată.
  2. conținutul unei astfel de sticle.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.