capac

română

Etimologie

Din turcă kapak.

Pronunție

  • AFI: /kaˈpak/


Substantiv


Declinarea substantivului
capac
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ capac capace
Articulat capacul capacele
Genitiv-Dativ capacului capacelor
Vocativ capacule capacelor
  1. acoperitoare care se așază deasupra deschizăturii unui vas, a unei cutii, a unui cufăr etc.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • A pune capac cuiva = a închide cuiva gura cu un răspuns potrivit
  • A găsi capac la toate = a da întotdeauna răspunsul potrivit
  • Asta pune capac (la toate) = asta e prea exagerat, asta e excesiv


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.