mâner

română

Etimologie

Din mână + sufixul -ar.

Pronunție

AFI: /mɨ'ner/

Substantiv

Declinarea substantivului mâner
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mâner	mânere
Articulat	mânerul	mânerele
Genitiv-Dativ	mânerului	mânerelor
Vocativ	mânerule	mânerelor

parte a unui obiect care permite apucarea și manevrarea acestuia cu mâna.
Mâner al unei unelte.

Sinonime

toartă, (pop.) mănușă, coadă, plăsea, braț

Cuvinte derivate

mână

Traduceri

parte a unui obiect de care se apucă sau se ține cu mâna

chineză: 句柄 (中文)
engleză: handle (English)
esperanto: mantenilo (Esperanto)
finlandeză: kädensija (suomi), kahva (suomi), otin (suomi)
franceză: anse (français) f., poignée (français) f.
germană: Griff (Deutsch) m., Handgriff (Deutsch) m.

neerlandeză: handvat (Nederlands), handgreep (Nederlands), heft (Nederlands)
poloneză: rączka (polski)
rusă: рукоятка (rukojátka) (русский)
spaniolă: asa (español) f., mango (español) m., manija (español) f.
suedeză: handtag (svenska) n., vev (svenska) c.
turcă: sap (Türkçe), kulp (Türkçe)

Referințe

DEX online

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.