poignée

franceză

(français)

Etimologie

Din poing („pumn”) + -ée.

Pronunție

  • AFI: /pwa.ɲe/
  •  Audiofișier


Substantiv

poignée f., poignées pl.

  1. (despre cantități) o mână (de), un pumn (de)
  2. (fig.) câtva, câțiva, câtăva, câteva
  3. (spec.) strângere de mână
  4. (spec.) strânsoare
  5. (spec.) mâner

Sinonime

  • 3: poignée de main

Cuvinte compuse

  • poignée de main
  • poignée de porte

Cuvinte apropiate

  • poing
  • poigne
  • poigner

Locuțiuni

  • à poignée
  • à poignées, par poignées

Etimologie

Din poigner.

Verb

  1. forma de participiu trecut la feminin singular pentru poigner.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.