canin

română

Etimologie

Din franceză canin, canine < latină caninus.

Pronunție

  • AFI: /ka'nin/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
canin
Singular Plural
Masculin canin canini
Feminin canină canine
Neutru canin canine
  1. de câine, privitor la câine; câinesc.
    Rasă canină.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
canin
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ canin canini
Articulat caninul caninii
Genitiv-Dativ caninului caninilor
Vocativ caninule caninilor
  1. fiecare dintre dinții lungi și ascuțiți, așezați între dinții incisivi și premolari, foarte dezvoltați la animalele carnasiere.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.