hund

Vezi și : Hund, Hond

anglo-saxonă

(Ænglisc)

Etimologie

Din germanică hundaz

Pronunție

  • AFI: /hʊnd/
  • SAMPA: /hUnd/


Substantiv

hund m.

  1. câine

Etimologie

Din germanică hundaz

Numeral

hund

  1. sută




daneză

(dansk)

Etimologie

Din nordică veche hundr

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

hund c., art. hunden, pl. hunde, art. p. hundene

  1. câine




friziană veche

(ofs)

Etimologie

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

hund m.

  1. câine




norvegiană

(norsk)

Etimologie

Din nordică veche hundr

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

hund m., art. hunden, pl. hunde, art. p. hundene

  1. câine




suedeză

(norsk)

Etimologie

Din nordică veche hundr

Pronunție

  • AFI: /hɵnd/
  • SAMPA: /hu0nd/


Substantiv


Declinarea substantivului
hund
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ hund hunden hundar hundarna
Genitiv hunds hundens hundars hundarnas

hund c.

  1. câine
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.