încâina

română

Etimologie

Din în- + câine.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kɨjˈna/


Verb


Conjugarea verbului
(se) încâina
Infinitiv a (se) încâina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 (mă) încâinez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să (se) încâineze
Participiu încâinat
Conjugare I
  1. (v.refl.) (rar) a deveni rău, câinos.
  2. (v.refl.) a se încăpățâna.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.