șpiț
română
Etimologie
Din germană Spitze.
Pronunție
- AFI: /ʃpiʦ/
Substantiv
| Declinarea substantivului șpiț | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | șpiț | șpiți |
| Articulat | șpițul | șpiții |
| Genitiv-Dativ | șpițului | șpiților |
| Vocativ | ' | ' |
- unealtă formată dintr-o bară de oțel, ascuțită la vârf, cu ajutorul căreia se prelucrează piatra.
- vârf sau muchie ascuțită a unui obiect.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.