canid

română

Etimologie

Din franceză canidés, care provine din latină modernă Canidae < canis.

Pronunție

  • AFI: /kaˈnid/


Substantiv


Declinarea substantivului
canid
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ canid canide
Articulat canidul canidele
Genitiv-Dativ canidului canidelor
Vocativ canidule canidelor
  1. (zool.) (la pl.) familie de mamifere carnivore digitigrade, cu gheare neretractile și cu patru degete la picioarele dinainte și cinci la cele din spate, din care fac parte lupul, vulpea, șacalul etc.; (și la sg.) animal din această familie.

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Referințe





engleză

(English)

Etimologie

Din latină modernă Canidae < canis.

Pronunție

  • AFI: /ˈkænɪd/
  • AFI: /ˈkeɪnɪd/


Substantiv

canid, pl. canids

  1. (zool.) canid

Cuvinte apropiate

Vezi și

Anagrame

  • Candi
  • n-adic
  • nicad

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.