ci

română

Etimologie

Din ce.

Pronunție

  • AFI: /ʧi/


Conjuncție

ci

  1. (adversativ; după o negație sau o propoziție negativă) dimpotrivă.
  2. (adversativ; înv. și pop.; după o propoziție afirmativă căreia i se opune o afirmație contrară sau restrictivă) cu toate acestea; totuși.
  3. (adversativ; reg.; adesea împreună cu un imperativ; arată nerăbdarea) dar...
  4. (consecutiv; rar) prin urmare, deci.




esperanto

(Esperanto)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ci

  1. tu




galeză

(Cymraeg)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ci m., pl. cŵn

  1. câine




italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină târzie hīce < hīc.

Pronunție

  • AFI: /'ʧi/


Pronume

ci

  1. noi
  2. (refl.) înșine
  3. (pronume reflexiv impersonal)
    Ci vuole poco a farmi felice.


Adverb

ci

  1. aici, acolo
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.