canicultură

română

Etimologie

Din franceză caniculture.

Pronunție

  • AFI: /ka.ni.kul'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
canicultură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ canicultură invariabil
Articulat canicultura invariabil
Genitiv-Dativ caniculturii invariabil
Vocativ canicultură invariabil
  1. ramură a zootehniei care se ocupă cu studiul creșterii și dresajului câinilor în scopul folosirii lor la diferite servicii (pază, vânătoare, transporturi etc.).


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.