dulău

română

Etimologie

Probabil din poloneză dolow, din slavă (veche) *loviti („a vâna”) (Cihac, II, 104).

După Șeineanu, Rom., XXX, 549, din maghiară dullő, soluție care pare dificilă sub aspect fonetic.

Pronunție

  • AFI: /duˈləw/


Substantiv


Declinarea substantivului
dulău
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dulău dulăi
Articulat dulăul dulăii
Genitiv-Dativ dulăului dulăilor
Vocativ dulăule dulăilor
  1. câine mare (și lățos); zăvod.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.