cerber

română

Etimologie

Din franceză cerbère < latină cerberus.

Pronunție

  • AFI: /'ʧer.ber/


Substantiv


Declinarea substantivului
cerber
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cerber cerberi
Articulat cerberul cerberii
Genitiv-Dativ cerberului cerberilor
Vocativ cerberule cerberilor
  1. (în mitologia greacă) animal fabulos imaginat ca un câine cu trei capete, care stătea la porțile infernului și păzea intrarea.
  2. (fig.) (livr.) paznic sever, exigent.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.