infern

română

Etimologie

Din latină infernus.

Pronunție

  • AFI: /in'fern/


Substantiv


Declinarea substantivului
infern
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ infern infernuri
Articulat infernul infernurile
Genitiv-Dativ infernului infernurilor
Vocativ ' '
  1. loc unde sălășluiesc sufletele celor păcătoși, după moarte, supuse la chinuri veșnice.
  2. (fig.) loc de dezordine și de confuzie; viață plină de chinuri, mizerabilă; situație chinuitoare, greu de suportat, tortură sufletească.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.