tortură

română

Etimologie

Din franceză torture.

Pronunție

  • AFI: /tor'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
tortură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tortură torturi
Articulat tortura torturile
Genitiv-Dativ torturii torturilor
Vocativ ' '
  1. suferință fizică sau/și morală foarte puternică; chin groaznic.

Sinonime

  1. calvar, canon, caznă, chin, durere, patimă, schingiuire, suferință, supliciu, (înv. și pop.) trudă, (pop.) muncă, (înv.) muncitorie, pasiune, pedeapsă, pedepsitură, rană, strădanie, strânsoare, trudnicie


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.