supliciu

română

Etimologie

Din latină supplicium, franceză supplice.

Pronunție

  • AFI: /suˈpli.ʧju/


Substantiv


Declinarea substantivului
supliciu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ supliciu suplicii
Articulat supliciul supliciile
Genitiv-Dativ supliciului supliciilor
Vocativ supliciule supliciilor
  1. tortură, caznă, chin fizic.
  2. (fig.) suferință morală, durere sufletească mare.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.