eden
română
Etimologie
Din franceză éden < ebraică ēden ("câmpie; loc de încântare").
Pronunție
- AFI: /'e.den/
Substantiv
| Declinarea substantivului eden | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | eden | invariabil |
| Articulat | edenul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | edenului | invariabil |
| Vocativ | ' | ' |
- (rel. și livr.) loc al fericirii supreme unde se crede că nimeresc după moarte sufletele celor evlavioși.
- (fig.) loc care încântă și desfată.
- (fig.) stare de fericire absolută.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- Grădina Eden
Traduceri
paradis
Referințe
italiană
(italiano)
Etimologie
Din ebraică ēden.
Pronunție
- AFI: /'ɛden/
Substantiv
eden m., invariabil
Cuvinte derivate
- edenico
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.