suprem

română

Etimologie

După franceză suprême < latină supremus.

Pronunție

  • AFI: /su'prem/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
suprem
Singular Plural
Masculin suprem supremi
Feminin supremă supreme
Neutru suprem supreme
  1. care există în cel mai înalt grad, care este cel mai bun, cel mai mare; mai presus de toate; (p.ext.) extrem, ultim.
  2. care are gradul, rangul cel mai înalt.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.