exigent
română
Etimologie
Din franceză exigeant < latină exigens, exigentis.
Pronunție
- AFI: /ek.si'ʤent/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului exigent | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | exigent | exigenți |
| Feminin | exigentă | exigente |
| Neutru | exigent | exigente |
- care pretinde multă grijă, strictețe, corectitudine de la alții (și de la sine însuși) în privința îndeplinirii unei datorii; pretențios.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.