paznic
română
Etimologie
Din pază + sufixul -nic.
Pronunție
- AFI: /'paz.nik/
Substantiv
| Declinarea substantivului paznic | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | paznic | paznici |
| Articulat | paznicul | paznicii |
| Genitiv-Dativ | paznicului | paznicilor |
| Vocativ | paznicule | paznicilor |
- cel care păzește; păzitor, strajă, gardian.
- (înv.) membru al consiliului comunal însărcinat cu strângerea impozitelor.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.