strajă

română

Variante

Etimologie

Din slavă (veche) straža.

Pronunție

  • AFI: /'stra.ʒə/


Substantiv


Declinarea substantivului
strajă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ strajă străji
Articulat straja străjile
Genitiv-Dativ străjii străjilor
Vocativ strajă străjilor
  1. pază, apărare, scut.
  2. loc unde stă un paznic; post de veghe.
  3. cetățuie (situată la oarecare înălțime) în care se adăposteau odinioară străjerii.
  4. (înv.) fiecare dintre cele patru unități de timp în care se împărțea noaptea (potrivit cu schimbarea străjerilor); interval de timp cât făcea de strajă un ostaș.
  5. (azi rar) paznic, străjer, santinelă.
  6. gardă, escortă.
  7. fiecare din cei patru stâlpi de la colțurile unei case de bârne.
  8. apărătoare la mânerul unei săbii.
  9. vamă prin care, după mistica religioasă creștină, se presupune că trece sufletul mortului, înainte de a ajunge în fața judecății.
  10. sfoară sau funie folosită la diferite instrumente de prins pește.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

  • (loc.vb.) A face (sau a ține) strajă sau a fi (sau a sta, a se pune) de strajă = a străjui, a păzi.

Expresii

  • A-și pune strajă gurii (sau, rar, ochilor) = a-și înfrâna dorința de a vorbi (sau de a privi)


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.