străjuire
română
Etimologie
Din străjui.
Pronunție
- AFI: /strə.ʒu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului străjuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | străjuire | străjuiri |
| Articulat | străjuirea | străjuirile |
| Genitiv-Dativ | străjuirii | străjuirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a străjui și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.