gardă
română
Etimologie
Din franceză garde.
Pronunție
- AFI: /'gar.də/
Substantiv
| Declinarea substantivului gardă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | gardă | gărzi |
| Articulat | garda | gărzile |
| Genitiv-Dativ | gărzii | gărzilor |
| Vocativ | gardă | gărzilor |
- pază, supraveghere efectuată într-o unitate militară, într-o instituție civilă etc.; (concr.) persoană sau grup de persoane care asigură această pază.
- poziție a brațelor și a corpului luată de un boxer, de un luptător etc. pentru a para loviturile adversarului sau pentru a ataca.
- apărătoare metalică montată între mânerul și lama unei săbii, unei spade etc.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- gardă de onoare
- gardă personală
- gardă civică, gardă națională
- garda trăgaciului
- unitate de gardă
Locuțiuni
- (loc.adj.) De gardă =
- care este însărcinat cu paza, cu supravegherea, cu îngrijirea.
- care este de serviciu, deschis în afara orelor de funcționare obișnuite.
Expresii
- A se pune în gardă = a) (la scrimă) a lua poziția de apărare sau de atac; b) a-și lua toate măsurile de precauție spre a nu fi surprins de un lucru neplăcut
- (la jocul de șah) Gardă sau (rar) gardă la regină = avertisment dat partenerului că regina este amenințată
- Garda veche (sau vechea gardă) = cei care au participat în trecut la o acțiune socială, politică etc
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.