luptător

română

Etimologie

Din a lupta + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /lup.tə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
luptător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ luptător luptători
Articulat luptătorul luptătorii
Genitiv-Dativ luptătorului luptătorilor
Vocativ luptătorule luptătorilor
  1. persoană care (se) luptă; combatant, militant.
  2. (la m.) sportiv care practică luptele (libere sau clasice).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.